2010

Anul 2010 se apropie cu pasi repezi, motiv pentru care am vrut sa urez tuturor sa aiba parte in noul an de foarte multa sanatate, fericire, iubire si impliniri pe toate planurile!!! Fie ca aceste sarbatori sa ne faca mai buni, mai curati sufleteste, mai milostivi, mai increzatori in fortele proprii si mai bogati spiritual si material!!! Distractie placuta si numai bine!pupici

Dacă vrei, poţi…

           Fiecare dintre noi este nemulţumit de ceva, însă, la fel de bine, fiecare dintre noi nu face nimic în legătură cu această nemulţumire, ceea ce este un lucru foarte grav. Când avem o problemă, în loc să recurgem la diverse acţiuni ca să-i găsim soluţii şi să ducem la combaterea acesteia, noi o privim cu neputinţă şi aşteptăm ca alţii, cărora nu le pasă de noi şi ale noastre, să o rezolve. Pasivitatea societăţii în care trăim ne-a transformat în oameni din ce în ce mai indolenţi, mai insensibili, în nişte oameni care stau şi privesc degradarea ca şi cum ar aştepta o minune, şi nu o decepţie.

          Dacă măcar 10% din populaţie ar lua atitudine şi ar veni cu soluţii vizând toate situaţiile cu care ne confruntăm, ar dispărea multe dintre problemele ce ne urmăresc la fiecare pas. Există atâtea metode şi mijloace prin care ne putem afirma, există atâtea oportunităţi prin care ne putem face auziţi, încât numai ambiţia şi voinţa sunt singurele atuuri care ne trebuiesc pentru a ne spune punctele de vedere.

         Primul şi cel mai important lucru pe care l-aş face, dacă m-aş putea metamorfoza în Pământ pentru o zi, ar fi să mă cutremur de-a lungul şi de-a latul întregii suprafeţe terestre. Nu ar fi un cutremur obişnuit, ci unul fără victime, un cutremur menit să-i sperie pe oameni, şi nu să le facă rău, un cutremur care să-i determine să acţioneze pozitiv în lungul drum al dezvoltării omenirii. Această mişcare tectonică are menirea de a-i face să înţeleagă că Pământul este cel care le oferă un adăpost, le oferă posibilitatea de a trăi într-un mediu curat, lângă oameni iubitori şi harnici.
        Desigur că dacă m-aş cutremura fără a produce efecte negative, mulţi nu ar înţelege pricina acestei mişcări terestre, aşa că mi-aş continua acţiunile, însă de data aceasta ar fi nişte transformări impozante, dar care ar dura doar pe jumătate din timpul alocat metamorfozării mele. Aş impresiona în primul rând prin frumuseţea şi coloritul naturii, prin aerul curat şi plăcut înmiresmat al plantelor impunătoare prin varietatea şi acurateţea lor.
   Alte lucruri pe care le-aş schimba pentru o jumătate de zi ar fi să aduc pacea între semeni, să-i determin să comunice mai mult, să fie sinceri, corecţi, să se iubească, să se respecte, să muncească în folosul tuturor, să fie mai buni, să iubească adevărul, frumosul, natura, pacea, aerul proaspăt, susurul apelor, ciripitul micilor vieţuitoare cu penaj simplu sau multicolor, să lupte pentru a menţine atmosfera curată, să înceapă să renunţe la autoturismele proprii sau la mijloacele de transport în comun şi să fie adepţii mersului pe jos sau fanii bicicletelor. 
         Imaginile de mai jos sunt doar câteva dintre schimbările pe care le-aş oferi unei lumi sărace din aproape toate punctele de vedere, o lume care are mare nevoie de o schimbare acum, până nu este prea târziu din cauza efectelor negative ale încălzirii globale, a poluării tot mai rapide şi crescute şi a relelor produse de oameni în mod intenţionat sau chiar voluntar.

           Fericirea, socializarea, prietenia, comunicarea, spiritul de echipă, calmul, veselia au înlocuit pentru câteva ore agitaţia, dezgustul, ura, opulenţa ... De ce doar pentru câteva ore?! Pentru ca oamenii să afle că dacă vor ceva cu adevărat, pot realiza acele lucruri, pentru ca ei să-şi dorească să se autoeduce, să fie mai calculaţi, să renunţe la poluarea atmosferei prin diferite metode, să fie mai preocupaţi de natură, de propria sănătate, să fie dedicaţi trup şi suflet armoniei, iar armonia, de cele mai multe ori, vine din cele mai mărunte lucruri. Din moment ce lumea va înţelege că totul depinde de ea, sper să-şi dorească cu adevărat să trăiască în armonie, pentru ca data viitoare, când voi avea şansa să devin din nou Pământul pentru o zi să le pot oferi o natură mult mai caldă şi mai primitoare în locul cutremurului.

  

Pământul eşti tu!

Pământul, pentru fiecare dintre noi reprezintă planeta pe care există viaţă, planeta pe care trăim.
 Încă de la formarea sa Pământul a trecut prin mai multe procese geologice şi biologice majore, este împărţit în mai multe plăci tectonice care de–a lungul anilor au inceput să se deplaseze unele faţă de celelalte. 
 Condiţiile favorabile de trai pe Pământ au permis locuirea acestuia de către oameni, dar în timp oamenii au început să întoarcă spatele naturii care le era un prieten şi să facă din ea un duşman.
 Datorită defrişarilor masive şi lipsei unei vegetaţii bogate poluarea este mult mai intensă şi dăunătoare, rădăcinile pomilor mult prea puţine nu mai fac faţă fixării solului şi alunecările de teren sunt mult mai frecvente.
 Poluarea este una dintre cele mai dăunătoare cauze. În contact cu ploaia oxizii de sulf şi azot din atmosferă se transformă în acizi şi altfel fenomenul rezultat este o ploaie acidă care poate duce la pagube însemnate pentru plante, pentru vieţuitoarele acvatice, dar şi pentru oameni şi creaţiile facute de ei(sculpturi,statui). Încălzirea care se produce datorită poluării duce la încălzirea maselor tectonice, la topirea gheţarilor. 
 Poluarea se produce atât la nivelul aerului, cât şi la nivelul apelor şi al solurilor. Apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrăşămintele şi pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. 
 Eroziunea contribuie şi ea la poluarea apelor. Pământul şi nămolul duse de apă de pe dealurile defrişate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcţie pot să blocheze cursul apelor şi să omoare vegetaţia acvatică. Chiar şi cantităţi mici de nămol pot să elimine unele specii de peşti.

Noi şi ale noastre…(schimbarea pe care ne-o dorim)

Trăim într-o lume mizeră, o lume coruptă, o lume imorală, dar, mai ales, trăim într-o lume a sărăciei. De ce o lume a sărăciei?! Pentru că fiecare dintre noi este mai mult decât nepăsător faţă de problemele celor din jur, iar dacă din greşeală ne pasă este pentru că avem un interes ascuns. Cel puţin aşa văd eu realitatea înconjurătoare... La ce mă refer când vorbesc despre sărăcie?! La absolut toate sensurile pe care le poate avea acest substantiv, fie ele conotative sau denotative. Avem de-a face cu o sărăcie la nivelul culturii, o sărăcie politică, financiară, administrativă, socială.
Toţi sau, mai bine-zis, marea majoritate a oamenilor ne dorim o schimbare în bine, o schimbare care să ne ofere un spectru larg de posibilităţi pe toate planurile, însă aşteptăm această schimbare fără să fim dispuşi să facem anumite eforturi sau să găsim soluţii optime la problemele ce ne afectează atât în mod direct, cât şi în mod indirect. Cu toţii ne-am obişnuit să cădem în nepăsare, să aşteptăm o „minune“ cu braţele încrucişate, o minune de care să ne entuziasmăm şi să beneficiem ca şi când noi înşine am fi contribuit în totalitate la apariţia ei.
Personal, îmi doresc foarte multe schimbări, însă mi-ar lua mult timp să le enumăr pe toate, mai ales că bănuiesc că mai sunt destui doritori care vor să schimbe această lume în care trăim, dar în special vor să schimbe mentalitatea românilor şi nu numai. Cu siguranţă că marea majoritate a populaţiei de pe glob a observat toate neajunsurile la care s-a ajuns din cauza corupţiei, a şomajului, a ineficienţei, neajunsuri care au dus implicit la sărăcie. Dar oare în ce măsură putem noi, nişte tineri simpli, dar cu idei măreţe şi visuri modeste, să ţinem piept unui întreg sistem alcătuit din oameni bine pregătiţi financiar, căci intelectualitatea nu mai este de ceva vreme un criteriu major de selectare a celor aflaţi la putere?!
Având în vedere că încă sunt studentă (masterandă), mi se pare firesc să mă preocupe mai mult problemele educaţionale. În sistemul educaţional, în ultimii ani, s-au tot făcut experimente pe elevi, studenţi şi cadre didactice. Ministerul se joacă de-a baba-oarba cu tezele unice, bacalaureatul, apoi licenţele şi aşa mai departe. Nu mai vorbim că pentru a putea obţine o notă mare la BAC trebuie, pe lângă cunoştinţe (aici vorbesc de cei care într-adevăr se omoară să înveţe câte ceva) să ai şi ceva relaţii sau doar puţin mai multe relaţii în cazul celor certaţi cu şcoala, însă foarte buni prieteni cu banii părinţilor. Şi uite aşa ne trezim cu locuri puţine la buget în cadrul Universităţilor, cu intelecte lipsă, taxe colosale şi burse minuscule, care abia ne ajung să fotocopiem materialele pentru disciplinele pe care le studiem. O altă afacere a sistemului universitar o reprezintă fantasticul şi adorabilul Modul Psiho-Pedagogic, pentru care masteranzii sunt nevoiţi să scoată din buzunarele părinţilor încă 2000 de lei. Măcar de ar ajuta cu ceva acest modul predat de oameni incompetenţi de cele mai multe ori, exceptând pretenţiile ridicole pe care le au anumiţi lectori sau conferenţiari doctori în ale educaţiei. Dar pentru ce să facem acest modul? Oricum în învăţământ intră cei mai slab pregătiţi, cei care au de unde da în avans câteva mii de euro, şi nu cei care îşi doresc o asemenea profesie şi au înclinaţii pentru aceasta. Învăţământul nu se mai ocupă de cultură, ci de afaceri, precum aceea cu locurile de cămin râvnite cu ardoare atât de cei cu posibilităţi financiare reduse, care îşi doresc să aibă un acoperiş deasupra capului doar să poată învăţa, cât şi de cei numiţi „de bani gata“, care văd căminele studenţeşti ca fiind locurile în care există adevărata distracţie: chefuri, beţii, persoane multe de abordat etc. Oare e atât de greu să se urmeze regulamentul de cazare?! E atât de sofisticat să se organizeze nişte grupuri pentru a verifica repartizarea locurilor de cazare şi pentru a depista pe cei ce stau ilegal?! Pentru unii sunt probleme mărunte, însă pentru majoritatea studenţilor e nevoie de o schimbare urgentă în bine, că în rău se poate oricând.
Corupţia şi incompetenţa anumitor persoane lasă de dorit şi duc la nedreptate, şpagă, încurajarea infracţiunilor, omorurilor, fraudelor fiscale, dar în special la prostirea populaţiei, la minciuni şi caractere josnice. E dureros să vedem cum ajung în funcţie indivizi care nu au nimic în comun cu locul pe care îl ocupă, iar tinerilor absolvenţi li se oferă atât rezultate bune la învăţătură, cât şi exeperienţă. Dar dacă toţi cer experienţă, de unde să începem să o acumulăm?! Cine ne oferă această şansă? Nu cred că suntem atât de incompetenţi încât să nu fim luaţi în seamă nici măcar la interviuri. De ce toate posturile vacante sunt ţinute în secret? De ce e nevoie de PCR- Pile, Cunoşinţe şi Relaţii ca să putem să ne câştigăm existenţa?! Şi la acest nivel trebuie făcute schimbări, asta dacă nu vrem ca rata şomajului şi a sărăciei să scadă dramatic în cel mai scurt timp.
Cultura?! Cred că mulţi nici nu mai ştiu ce înseamnă asta. S-au scos din manualele şcolare foarte multe lecţii şi scriitori de renume. A apărut însă o diversitate muzicală în plină ascensiune. Toţi ne putem face o trupă, putem atrage spectatorii şi telespectatorii prin ţipete, îmbrăcăminte, gesturi etc., motiv pentru care artiştii adevăraţi sunt lăsaţi uitării şi reapar pe micile ecrane doar atunci când au mari probleme de sănătate sau, ce este mai dureros, atunci când trec în nefiinţă. Teatrul, pictura, literatura, opera, sculptura încep să piardă bătălia cu telenovelele, emisiunile şi revistele de scandal. De ce nu putem realiza centre de cultură accesibile tuturor?! De ce nu ne preocupă soarta persoanelor talentate cu diferite dizabilităţi?! În loc să descoperim adevăratele talente, să creştem stima de sine a celor bolnavi, promovăm antitalentele de cele mai multe ori. Puţini ştim prin ce trec cei de lângă noi, puţini ştim câţi dintre noi au talente ascunse pe care le limitează din cauza lipsei de respect a celor din jur.
O altă schimbare, la fel de importantă, trebuie realizată la nivelul sistemului medical. Pe lângă aparatura care trebuie adusă, trebuie mărite salariile medicilor pentru ca aceştia să nu mai fie nevoiţi să ia şpagă de la cei aflaţi pe masa de operaţie şi, mai nou, pentru a nu pierde medicii buni care sunt din ce în ce mai tentaţi să plece în străinătate pentru salarii mai bune.
Mediul necesită şi el schimbări. Ecologia, ştiinţa care studiază habitatul, trebuie respectată şi ajutată. Politica, un domeniu din ce în ce mai vast, are nevoie poate de cele mai mari schimbări. Ne trebuie oameni capabili care să ne conducă, oameni apţi să ne reprezinte şi să ne cunoască problemele, oameni potriviţi care să găsească soluţii la problemele noastre, oameni care să fie preocupaţi de intersele ţării, nu de interesele personale. Ne-am săturat până peste cap de oameni care ne promit marea cu sarea în campaniile electorale şi după ce au fost aleşi suferă de amnezie totală. Vrem fapte, nu vorbe! Vrem bogăţie spirituală, culturală, socială, economică! Am trăit destul în sărăcie şi mizerie!
Cea mai sugestivă schimbare ar trebui să pornească de la aceia care dispun de prea multe resurse şi nu mai ştiu cum să le epuizeze. Ce imagine ne-ar lăsa un tablou în care am vedea, metaforic vorbind, un politician sau un om de afaceri împărţind cu zece mâini cele necesare persoanelor aflate în suferinţă?! Ce imagine ne-ar lăsa un om înstărit care în loc să cumpere copiilor maşini de zeci de mii de euro ar dona banii unor oameni care au mai mare nevoie de ei pentru anumite operaţii?! Sunt de apreciat persoanele care din puţinul lor donează cel puţin un Euro celor ce au nevoie de ajutor, însă este strigător la cer când observăm că aceia care chiar au posibilităţi materiale rămân pasivi. E chiar imposibil să fim toţi solidari?!
Sunt o serie de întrebări care, la prima vedere, par retorice, însă încă am speranţa că într-o zi, cât mai curând, noi, tinerii, ne vom trezi la realitate şi vom înlătura toate elementele negative ce ne conduc spre sărăcie în detrimentul celor cărora ne învaţă de devenim bogaţi din toate punctele de vedere. Este într-adevăr foarte greu, însă cu voinţă, unitate şi respect vom reuşi să arătăm celor ce ne susţin că am reuşit, măcar parţial, să ne autodepăşim limitele impuse şi preconcepute.
Pentru a vedea în jurul nostru fericire, trebuie să comunicăm mai mult, să sperăm, să avem credinţă, să ne informăm, să fim mai sensibili, mai atenţi, dar, în special, trebuie să ne IMPLICĂM PERSONAL! Să lăsăm în trecut sintagma „Lasă că într-o zi va fi mai bine!“ şi să facem ceva în privinţa aceasta, să acţionăm şi să avem convingerea că, împreună, cât mai repede, totul va fi aşa cum dorim!
Aşadar, haideţi SĂ FIM CU TOŢII SCHIMBAREA PE CARE VREM SĂ O VEDEM ÎN LUME!!!

barbatii si incertitudinea...

Am revenit... M-am gandit ca incertitudinea "barbatilor" poate fi un subiect intersant de dezbatut. De ce "barbati"? Pentru ca majoritatea care ar trebui sa fie numiti barbati sunt atat de imaturi incat sunt mai degraba baietei. Nu vreau sa fiu rea, insa in zilele noastre barbatii adevarati sunt pe cale de disparitie. Majoritatea se tem de relatii serioase, majoitatea depind de parinti sau tin prea mult cont de parerilor asa-zisilor prieteni adevarati. Trebuiau puse niste ghilimele, dar... se intelege. :P
Nu le inteleg teama, nu la inteleg dorinta arzatoare de a face pe cele ce ii iubesc sa sufere. Nu sunt nici pe departe sustinatoare infocata a femeilor, pentru ca fiecare are defectele sale, insa incertitudinea barbatilor este tot mai des intalnita.  Cred ca nici barbatii nu-si inteleg dorintele. Probabil sunt atat de naivi incat cred ca pot avea oricand pe oricine, ca nu conteaza prea tare o relatie serioasa, desi tot ei sunt aceia care, pe la 30 de ani, ar dori o familie, o sotie realizata, linistita si daca se poate "cuminte".
Sunt multe de zis despre aceasta incertitudine masculina, asa ca astept si pe cei ce citesc acest mic text sa-mi explice unde este certitudinea, caci poate asa o sa inteleg de ce sunt asa speriati barbatii de lucruri serioase.:)

lucrari de licenta

Pentru cei interesati, elaborez lucrari de licenta...:)(de la A la Z, inclusiv note de subsol)