Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. 

De ce-uri fara raspuns

    Sunt multe intrebarile la care caut un raspuns. Atat de multe incat daca vreau sa le scriu sigur voi omite destule. Probabil fac parte din farmecul vietii sau poate eu sunt o persoana care pune prea mult suflet in ceea ce face. De ce nu poate fi totul simplu? De ce atunci cand iubesti cu adevarat trebuie sa traiesti cu teama ca "jumatatea" ta va trece in orice moment de la certitudine la incertitudine? De ce trebuie sa renuntam la persoana de langa noi ca sa aflam ce am pierdut? De ce complicam lucrurile atunci cand putem avea totul? De ce unii oameni promit anumite lucruri si apoi le lasa in ceata? De ce ne simtim singuri in cele mai grele momente? De ce suntem respinsi de cei dragi atunci cand trec prin stari de nervozitate?
     Daca nu as mai investi atatea sentimente in relatia mea, in toate lucrurile pe care le fac, oare ar mai aparea atatea "de ce-uri"? Poate ca da, poate ca nu...Un lucru e sigur, oricat de mult as incerca sa ma schimb si sa fiu nepasatoare, nu pot face asta, asa ca voi continua sa fiu eu, indiferent de cate intrebari fara raspuns sunt "strapunsa".

cam cum stau lucrurile cu inselatul (punct de vedere personal)

    Pentru a construi o relatie solida este nevoie de timp, de foarte multa rabdare, de o comunicare cat se poate de deschisa si de sincera, precum si de dorinta ambilor parteneri de a face compromisuri pentru ca relatia sa fie una bazata pe intelegere, armonie, iubire, fericire etc. Insa, pentru a o strica este nevoie de cateva minute. Putini sunt dispusi sa faca sa dureze o relatie, mai ales acum, cand sentimentele par a fi ascunse foarte bine intr-un sertaras a carui cheie este aruncata. De ce? Pentru ca aceia care pot oferi si primi sentimente pozitive (dragoste, fericire, armonie, placere ...) fie se ghideaza dupa viata anumitor "vedete", fie se ghideaza dupa suferintele celor din jur si merg pe ideea ca daca aceia sufera, e clar ca nu are sens sa investeasca sentimente intr-o relatie, ci trebuie doar sa caute avantajele, vanzandu-si astfel trupurile pentru placeri materiale.
    Cine e vinovat? Cel care insala sau cel care este inselat?
   Ambii parteneri!!! E simplu sa plasezi vina de la unul la altul, probabil e cel mai simplu mod sa termini o relatie in felul acesta...Dar cati parteneri comunica sincer, isi exprima punctele de vedere, sunt dispusi sa accepte sa faca anumite compromisuri, tin cont de partener si de dorintele acestuia? De ce sa recurgem la inselat cand cea mai simpa metoda de a fi fericit alaturi de persoana iubita este sa comunici si sa faci in asa fel incat lucrurile sa fie "perfecte". Nu banii sau frumusetea fizica fac sa functioneze o relatie, ci felul de a fi, a gandi si a simti al celor ce isi doresc o relatie frumoasa.
    Nu trebuie sa ne fie teama sa iubim, trebuie pur si simplu sa iubim fara limite, sa luptam pentru realizarea tuturor planurilor, sa ne dorim sa fie bine.
    Ne ajuta cu ceva cateva minute de tandrete petrecute in compania altei persoane? Cu siguranta nu. De fapt dam dovada de slabiciune, slabiciune care duce la pierderea persoanei iubite si a tuturor lucrurilor frumoase din jurul nostru.
     De ce nu putem fi fericiti, linistiti, indragostiti? De ce nu putem simti mereu fluturi in stomac? E simplu si logic... PENTRU CA NU VREM!!! :( Dar apoi? Care e pretul platit? Singuratatea si tristetea...